Cianogen

Cianogen
Identificare
SMILES
C(#N)C#N[1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS460-19-5
PubChem CID9999
Formulă chimicăC₂N₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară52 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1 g/cm³[3]  Modificați la Wikidata la −6 Fahrenheit
Punct de topire−18 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere−6 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate1 gram per 100 gram of solvent[3]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori5 atm[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cianogenul (numit și dician) este un compus chimic cu formula (CN)2. Este un gaz toxic incolor, cu un miros neplăcut. Moleculele de cianogen sunt alcătuite din două grupe -CN legate, în mod analog moleculelor diatomice de halogen (precum Cl2). Cele două grupe cian sunt legate între ele prin intermediul atomului de carbon: N≡C−C≡N, însă au mai fost identificați și alți izomeri.[4]

Obținere

Cianogenul se obține în general plecând de la cianuri. O metodă practică folosită în laborator presupune descompunerea termică a cianurii mercurice la dician (cianogen) și cianură mercuroasă:

2 Hg(CN)2 → (CN)2 + Hg2(CN)2

În mod alternativ, se poate reacționa o soluție de săruri de cupru divalent (cum ar fi sulfat de cupru, clorură de cupru (II), etc) cu cianuri, formându-se un cianura cuprică instabilă, care se descompune rapid în cianură cuproasă și cianogen.[5]

2 CuSO4 + 4 KCN → (CN)2 + 2 CuCN + 2 K2SO4

Proprietăți

Proprietăți chimice

Cianogenul este anhidrida oxamidei:

H2NC(O)C(O)NH2 → NCCN + 2 H2O

Oxamida se poate obține astfel prin hidroliza cianogenului:[6]

NCCN + 2 H2O → H2NC(O)C(O)NH2

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0161.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586. 
  5. ^ Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003. 
  6. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Control de autoritate